Happy mom, happy kids!

Si eu, la fel ca marea majoritate a mamicilor pe care le-am intalnit, am incercat sa ma dedic intru totul copiilor, sotului, casei si familiei. Traim o epoca in care 24 de h nu inseamna  mai nimic. Incercam sa jonglam cu jobul, gradinita, scoala, piata, programarile copiilor la dentist, pediatru, programarea cainelui la deparazitare, doleantele partenerului .. si ce crezi in toata ecuatia asta uitam de noi. Totul pare ok, si pentru o perioada de timp nu ne simtim afectate de toata aceasta ignoranta de sine. Fara sa emit vreo teorie, cred ca in fiecare din noi exista o doza de iubire de sine, o farama de egoism si alte lucruri care ne fac sa nenumim generic “ oameni”. Renuntarea progresiva la toate lucrurile mai mici sau mai mari care ne plac, ni le dorim, ne aduc bucurie sau ne fac sa ne iubim pe noi insine, duce in timp la acumularea unor frustrari si nemultumiri atat de sacaitoare incat ajungem sa fim triste, nefericite si nemultumite. Este important sa constientizam ca daca nu punem firmituri de multumire si bucurie in propria noastra cana, la un moment dat nu mai nu avem ce sa “varsam” copiilor nostri si partenerilor nostri. Am ajuns la un moment dat in situatia de a completa un formular in care trebuia sa spun care sunt hobby-urile mele si care sunt lucrurile pe care le fac pentru a ma relaxa, si ce sa vezi.......nu stiam ce sa scriu... Imi aduceam vag aminte de lucrurile care imi placeau odata, spun vag pentru ca mi-am dat seama ca nu le mai fac demult, cum as fi putut sa le mai numesc hobby-uri. Imi placea sa dansez, sa merg la teatru, sa vad o comedie sa ies la o terasa, sa beau un pahar de ceva delicios si sa rad mult, au aparut piticii am inceput serviciul si... s-a dus. Mai mult decat atat, tot ce faceam pentru mine era “ ca sa fie”, ajunsesem sa nu-mi mai aloc nici un fel de venit, baie imi faceam intotdeauna intr-o viteza demna de cartea recordurilor, renuntasem la masti, scrub-uri, cremuit sau orice alte mici lucruri pe care le faceam pentru mine, nu aveam timp, nu-mi faceam timp. Si nu a fost bine pentru ca am renuntat la mine! Contrar aparentelor, sa uiti de tine, sa nu-ti asculti proprile nevoi si dorinte, si sa te dedici doar celor din jur, chiar si celor mai iubite fiinte din viata ta nu cred ca reprezinta pe termen lung reteta unei relatii sot-sotie, mama-copii, fericite. Mi-as dori sincer sa ma uit de jur imprejur si sa zic...ma ceva e gresit la mine… restul mamelor par ok cu asta, dar din pacate doar par. Stiu ca atunci cand stai minim 8 ore la munca si copiii se culca la 8:30-9 e greu sa zici "ba azi ma duc la sala/dansuri/cosmetica/pensat/epilat etc", pentru ca simti ca tradezi, simti ca mananci si mai mult din timpul acela extrem de scurt pe care il petreci cu copiii tai. A existat totusi un declick si pentru mine, si ma bucur ca s-a intamplat asta, pentru ca am reusit sa ma reorganizez in asa fel incat sa-mi aloc doar pentru mine cate putin timp, dimineata foarte devreme sau seara foarte tarziu sau in pauza de pranz, sa fac macar cateva din lucrurile care imi cresc stima de sine. Mi-am reorganizat si bugetul alocandu-mi si mie cate ceva.. si ce crezi nu am afectat prea rau pe nimeni. Care au fost beneficiile?! unele uriase. Exceptand faptul ca ma simt alt om, sunt alt om si in fata copiilor, partenerului, colegilor s.s.m.d. Seara cand ajung acasa in loc sa-mi petrec 2-3 ore cu copiii in care stau trantita pe parchet fara chef si tarai 2 masinute pe sine, stau o ora sau o ora si jumatate cu ei si sunt capabila de joaca activa si antrenanta, am putere sa ii fugaresc, sa facem jocuri de rol, experimente, sa discut cu partenerul meu sau sa vorbim banalitati fara sa ne certam din orice. Si da, am ajuns la concluzia ca prefer, si cred ca si ei prefera, un timp mai scurt petrecut impreuna dar mult mai calitativ si aducator de beneficii. Asta pentru ca am energie, am de unde, am ceva in propria mea cana. Mai mult decat atat aprecierea celor din jur creste atunci cand aprecierea ta fata de propria persoana creste. Daca tu ajungi in stadiul de a nu mai da doi bani pe tine, cum ai putea sa preinzi sotului sau copiilor sa dea mai multi?! Asa ca dragele mele, “ cresteti si va-nmultiti” :) dar niciodata, niciodata sa nu uitati ca fiecare individ are propria existenta, scurta si fara buton de back, ca nu apartinem nimanui si ca nimeni nu ne apartine, nici macar proprii nostri copii. Faceti in asa fel incat atunci cand acestia isi iau zborul sa nu ajungeti la concluzia ca sunteti un ambalaj gol fara continut cu care nu stiti ce sa faceti.


Cu drag, Diana!

Ma
poti
contacta
oricand ;)

AgentMOM
Quietbook

Te astept sa imi scrii. Voi fi mai mult decat bucuroasa sa iti raspund la orice intrebare!