Am si eu voie sa plang dupa mama...

In fond si la urma urmei cu totii avem o mama, pe parcursul intregii vieti, ramane persoana in bratele careia iti vine sa fugi in cele mai grele momente. Mie imi vine sa ma asez pe jos in fund si sa plang dupa mama mea atunci cand: sunt cu copiii din dotare, si simt cum o manuta mica si lipicioasa imi ridica fusta, alta manuta ma trage de bluza in jos, ruxacul copiilor cade de pe umar, unul vrea "tai" -ceai, altul face pipi, telefonul suna in geanta de pe celalalt umar si ochelarii de soare de care uitasem,  cad de pe cap, cartela de parcare nu e de gasit in geanta, stomacul vrea sa ma linseze pentru ca l-am pus pe liber si este deja trecut de mult de ora de culcare a copiilor sau cand ajung la 10 noaptea cu cainele mai mult mort decat viu la spital si cu copiii care incep sa alerge prin clinica sa gadile pisicutele, sa manance si ei un fursec de caine, sa se imbrace cu o haninuta de catel din shopul cliniii iar io` dupa 10 ore de munca si muuult nesomn la activ trebuie sa mai fiu si atenta ce pastile sa-i administrez animalului ca sa nu-l omor de tot. Tanaaaaaa.. ce zici tie cand iti vine sa fugi?

P.s Sotul meu era si el saracul acolo dar tinea cainele sa nu plece de pe masa cu acul in vena. :)

 

Later edit: Acum ca stau si ma gandesc mai bine, de cand cu copiii imi vine sa fug la mama destul de des

Ma
poti
contacta
oricand ;)

AgentMOM
Quietbook

Te astept sa imi scrii. Voi fi mai mult decat bucuroasa sa iti raspund la orice intrebare!